STILURILE
FUNCȚIONALE ALE LIMBII ROMÂNE
STIL, stiluri, s.
n. I. 1. Mod specific de exprimare într-un anumit domeniu
al activității omenești, pentru anumite scopuri ale comunicării; fel propriu de
a se exprima al unei persoane; spec. totalitatea mijloacelor lingvistice pe
care le folosește un scriitor pentru a obține anumite efecte de ordin artistic.
◊ Greșeală de stil = greșeală de exprimare constând fie
dintr-o abatere de la regulile sintaxei, fie dintr-o întrebuințare improprie a
termenilor. ♦ Talentul,
arta de a exprima ideile și sentimentele într-o formă aleasă, personală. ♦ Limbaj. ♦ (Rar)
Construcția caracteristică a frazei într-o limbă. 2. Totalitatea particularităților de manifestare specifice unui
popor, unei colectivități sau unui individ. ◊Loc. adj. De stil = executat după moda unei anumite epoci din
trecut. ♦ Mod, fel de a fi, de a acționa, de a se
comporta. ◊ Loc. adj. și adv. În stil mare = (conceput sau realizat) cu mijloace deosebit de
mari, cu amploare. 3. Fiecare dintre cele două principale
sisteme de calculare a timpului calendaristic, între care există o diferență de
13 zile. ◊ Stil nou = metodă de socotire a timpului
calendaristic după calendarul gregorian. Stil
vechi = metodă de socotire a
timpului calendaristic după calendarul iulian. II. Condei de metal sau de os, ascuțit la
un capăt și turtit la celălalt, cu care se scria în Antichitate pe tăblițele de
ceară. III. (Bot.) Porțiune subțire și cilindrică a pistilului, care pornește
de la ovar și se termină cu stigmatul. [Pl. și: (III) stile] – Din fr. style, lat. stilus.
Dex online.
Stilistica se ocupă de elementele comune din limbă unui grup social , pe
când la stil avem în vedere numai particularitățile individuale, sau, cu alți
termeni într-un caz studiem limba, (=langue),
în celălalt caz vorbirea (= parole)
și anume vorbirea individuală.
Natura și finalitatea mesajului, cu originea în
tipul de cunoaștere și comunicare, determină construirea a 2 categorii de
stiluri colective:
Ø Stiluri
colective (informale)
Ø Stiluri
colective (functionale)
( Irimia, Dumitru “Introducere in Stilistica” ,Iasi, Polirom,
1999)
În limba romana contemporana exista
cinci stiluri functionale:
1. stiintifc
2. oficial (juridic-administrativ),
3. publicistic
4. beletristic (artistic),
5.
colocvial (familiar).
Stilul științific - Se utilizează în lucrările care conțin
informații asupra unor obiecte, fenomene, fapte, investigații, cercetări,
caractere tehnice etc, cu alte cuvinte, în lucrările științifice; comunicarea
este lipsită de încărcătură afectivă; accentul cade pe comunicare de noțiuni,
cunoștințe, idei etc., astfel că funcția limbajului este cognitivă;
CUPRINDE: articole științifice, lucrări de specialitate scrise
de cercetători, savanți, persoane creditabile în domeniul științific. Textele
științifice urmăresc să exploreze, să explice, să argumenteze cunoștințe
factuale.
CARACTERISTICI:
Ø are
funcție exclusiv referențială;
Ø trasmite
informații științifice, tehnice, utilizate pe bază unor raționamente logice,
deductive, argumentate;
Ø se
folosesc multe neologisme;
Ø folosirea
cuvintelor monosemantice;
Ø claritatea
exprimării (pusă în evidența printr-o structură adecvată a propoziției/frazei),
precizie, corectitudine;
Ø fiecare
domeniu științific își are propriul vocabular; termenii utilizați sunt
monosemantici. Lexicul științific include numeroase neologisme și cuvinte
derivate cu prefixe și pseudoprefixe (antebraț ,contraofensivă) sau compuse cu
sufixoide și prefixoide (biolog, geografie etc.) Acestora li se adaugă
utilizarea unor abrevieri, simboluri, semne convenționale, formule stereotipe.
Dintre compozițiile pe bază textelor științifice, amintim: analiză științifică
(filozofică, economică, politică, botanică, etc); studiul; comunicarea;
referatul; eseul;
PARTICULARITĂȚI LINGVISTICE:
Lexicale: terminologie de specialitate,
monosemantism, neologisme, prefixoide;
Morfologice:substantive abstracte, pluralul
autorului;
Sintactice: coordonarea și subordonarea;
Stilistice: fără figuri de stil și digresiuni.
Informațiile din stilul științific se
transmit prin diverse tipuri de texte (argumentativ, descriptiv, informativ,
explicativ, injoctiv).
Argumentarea este un demers prin care se
justifica o afirmație. Textele argumentative afirmă sau neagă, valorizează sau
nu idei, convingeri, atitudini. Într-un text științific argumentarea are
funcție referențială, dar într-un text jurnalistic ea are funcție conativa.
2. Stilul oficial (juridic-administrativ)
A. STILUL JURIDIC
CUPRINDE: domeniul legislativ (articole de
lege, Constituția, Codul penal, Codul muncii etc), texte elaborate de organul
judiciar.
CARACTERISTICI ALE STILULUI:
funcție referențială;
enunțuri cu formă impersonală
conținut normativ;
enunțuri clare, lipsite de ambiguitate;
folosirea unui inventar lexical cu termeni clar definiți;
folosirea clișeelor formale;
utilizarea unor clișee care indică atitudinea necesară (se
completează cu majuscule, se scrie numai
în chenarul albastru, se va completă, se scrie cu litere de tipar etc);
respectă proprietatea termenilor;
folosește terminologia de specialitate;
folosește neologisme;
PARTICULARITĂTI
LINGVISTICE
·
Lexicale: terminologie specifică
·
Morfologice: substantive provenite din infinitive lungi; substantive
abstracte; verbul "a trebui", verbul "a putea"; folosirea
infinitivului cu valoare de imperativ; verbe la diateză reflexiv-pasivă,
preferința pentru anumite verbe, locuțiuni și expresii; -Forme impersonale; expresii
verbale impersonale.
·
Sintactice: Coordonare
sisubordonare;-construcții infinitivale; -fraze coordonate;
·
Stilistice: clișee; elipsă, verbele copulative; fără figuri de stil și
digresiuni.
B. STILUL ADMINISTRATIV
CUPRINDE:
domeniul legislativ, administrativ, texte elaborate de organul administrativ.
CARACTERISTICI
ALE STILULUI:
·
enunțuri cu formă impersonală;
·
conținut normativ ;
·
enunțuri clare, lipsite de ambiguitate;
·
prezența clișeelor;
·
respectă proprietatea termenilor;
·
folosește terminologia de specialitate;
·
are un număr mai mare de formule fixe
decât stilul juridic (cerere, telegramă etc.);
·
accesibil, clar și precis.
PARTICULARITĂŢI LINGVISTICE
Sintactice: - constructii infinitivale;
-fraze coordonate;
Stilistice -fara figuri de stil;
Lexicale:Terminologie specifica: adeverinta, adresa,certificat, domiciliu,
indemnizatie.
3.
.Stilul publicistic
Stilul publicistic este propriu ziarelor și
revistelor destinate marelui public; este stilul prin care publicul este
informat, influențat și mobilizat într-o anumită direcție în legătură cu
evenimentele sociale și politice, economice, artistice etc. Modalitățile de
comunicare sunt: monologul scris (în presă și publicații), monologul oral (la
radio și televiziune), dialogul oral (dezbaterile publice), dialogul scris
(interviuri consemnate scris);
CARACTERISTICI ALE
STILULUI :
Ø are funcție de mediatizare a evenimentelor;
Ø conține informații economice, politice,
sociale;
Ø influențează opinia (discurs persuasiv);
Ø in conformitate cu strategiile persuasive,
discursul se poate adresa rațiunii sau
afectivității;
Ø are funcție conativa;
Ø orientat spre
accesibilitate si actualitate.
Ø utilizarea limbii literare, dar unor formulări tipice limbajului cotidian;
PARTICULARIĂTI
LINGVISTICE
Lexicale:
Este evitat limbajul profesional (el se folosește în publicațiile de
specialitate). Termenii noi sunt explicați prin analogie: raporturi de
asemănare/ diferențiere stabilite între două sau mai multe obiecte, fenomene,
ființe etc. Utilizează titluri șocante pentru a atrage atenția, pentru
acoperirea subiectului sau pentru oreferire nemijlocită la conținut.
Morfologice:
Folosește preponderent diateză
activă
Sintactice:
Construit cu propoziții enunțiative cât mai accesibile și mai simple. Formulări
eliptice care să impresioneze și să atragă atenția.
Stilistice:
Detaliile sunt precise și elocvente. Stilul cel mai sensibil la inovație. Se
utilizează uneoriprocedee artistice (asemănătoare cu stilul beletristic).
4. Stilul artistic (beletristic)
Stilul
beletristic are drept caracteristică fundamentală funcția poetică a limbajului
(expresivă, sugestivă); (artistic) se folosește în operele literare.
CUPRINDE: operele literare în proză, versuri și
operele dramatice; tot aici pot fi incluse eseurile, jurnalele, memoriile,
amintirile.
CARACTERISTICI:
Ø libertatea pe care autorul
și-o poate luă în raport cu normele limbii literare;
Ø contrastul dintre sensul denotativ și sensul
conotativ al cuvintelor (în special în poezie, prin modul neobișnuit în care se
folosesc cuvintele);
Ø caracterul individualizat al
stilului;
Ø unicitate și inovarea expresiei;
Ø bogăție lexicală din punct
de vedere statistic;
Ø sensuri multiple ale
aceluiași cuvânt;
Ø înglobează elemente din toate stilurile
funcționale, dar și din afară limbii literare (arhaisme, regionalisme, elemente
de argou, elemente de jargon);
CALITĂTILE
GENERALE ALE STILULUI:
Claritate: exprimarea clară a gândurilor și a
sentimentelor.
Proprietăți: utilizarea mijloacelor
lingvistice adecvate pentru exprimarea gândurilor și sentimentelor.
Corectitudine: respectarea normelor
limbii în organizarea comunicării.
Precizia: utilizarea riguroasă a termenilor în
organizarea enunțurilor.
Puritatea: utilizarea mijloacelor
lingvistice admise de limbă literară.
PARTICULARITĂTI LINGVISTICE:
Lexicale: Polisemantism; Sensul
conotativ; Varietate lexicala;
Morfologice: Valori expresive ale
părților de vorbire; Mărcile subiectivității
Sintactice: Diversitatea raporturilor
de subordonare; inversiuni, dislocări topice
Stilistice: Prezența procedeelor artistice.
5. Stilul colocvial
Stilul
colocvial (familiar) se utilizează în sferă relațiilor de familie, în viață de
zi cu zi.
CUPRINDE: (sferă de utilizare)-relații
interpersonale în planul vieții cotidiene.
CARACTERISTICI:
Ø conform specificului
discursului: discurs ficțional/ stil artistic, discurs nonfictional/ stil
științific;
Ø recurge la elemente suprasegmentale (ton,
gestică, mimică);
Ø are o mare încărcătură afectivă;
Ø regulile gramaticale pot fi încălcate;
Ø pot fi folosite elemente de
argou sau jargon;
Ø sunt folosite particularități regionale sau
socio-profesionale;
Ø se realizează dezvoltarea
spontană, neintenționată a limbii.
Ø un anume grad de afectivitate;
Ø folosirea unor formule de
adresare, pentru implicarea ascultătorului.
CALITĂTILE
GENERALE ALE STILULUI: Claritate ; Proprietate ;Corectitudine ;Precizia ;
Puritatea.
PARTICULARITĂTI
LINGVISTICE:
Lexicale: jrgou; Jargon;nNeologisme
la modă; cuvinte tipice unor graiuri ;
Morfo-sintactice: pronume, adjective,
adverbe nehotărâte. Aproximări prin numerale și substantive. Pronume și verbe
cu specific regional; enunțuri fragmentate. Izolări, inversiuni, elipse.
Digresiuni, paranteze.
Stilistice: Diminutive. Argumentative. Superlative
expresive, vocative, interjecții, imperative, zicale.
ALTE STILURI: Stilul
epistolar; Stilul filozofic; Stilul religios.
Stilul epistolar -ilustrează trăsăturile
specifice necesare în redactarea unei scrisori.
Forme ale stilului epistolar:
a.stilul
epistolar familial: contine corespondenta private, scrisori familiale,
de dragoste, de multumire, de condoleante, telegrame,illustrate, bilete,
felicitari, e-mail-uri;
b.stilul
epistolar oficial: conține
corespondența de interes administrative și juridic, scrisori de afaceri, oferte
de serviciu, ordine de plată, cereri, reclamații, memorii, curriculum
vitae
Se
foloseste in relatii oficiale, neoficiale, particulare, intime, in scris prin scrisori, notite,
jurnale.
COMPUNERI SPECIFICE :Biletul ; Telegramă ;
Cartea poștală ilustrată ; Invitația ;Cartea de vizită ;Scrisoarea amicala, de
mulțumire, familială, de felicitare, de recomandare, de dragoste, de
justificare, de afaceri, de negocieri,de confirmare .
Stilul filozofic -Stilul filosofic este influențat de idealul
de cunoaștere adoptat de gânditorii puși în discuție. Putem vorbi de stilul
sintetic, specific filosofiei constructive, sistematizatoare de tip Aristotel,
Hegel, Blaga etc., și stilul analitic, specific filosofiei critice,
edificatoare, de tip Platon, Kant, Wittgenstein.
După forma de prezentare putem distinge mai
multe tipuri de filosofie:
a) ca filosofie orală ;b)
filosofia ca dialog; c) filosofia ca poem; d) filosofia ca eseu;
https://tonysss.wordpress.com/2007/02/13/stiluri-de-filozofare/
Stilul religios- Corespunde cunoasterii si
comunicarii de tip religios.
Bibliografie:
https://tonysss.wordpress.com/2007/02/13/stiluri-de-filozofare/
Irimia, Dumitru “Introducere in Stilistica”.
Iasi, Polirom, 1999
Zafiru, Rodica “Diversitate stilistica in
romana actuala” ,Universitatea din Bucuresti, 2003.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu